duminică, 28 iunie 2009

JE SUIS MALADE


















Nicio alto melodie nu mi-a stors atâtea lacrimi... Indiferent de câte ori ascult Dalida... când ajunge să-mi şoptească rimele astea, plângem la un ison...



Je ne rêve plus je ne fume plus
Je n'ai même plus d'histoire
Je suis sale sans toi
Je suis laide sans toi
Je suis comme un orphelin dans un dortoir

Je n'ai plus envie de vivre dans ma vie
Ma vie cesse quand tu pars
Je n'aie plus de vie et même mon lit
Ce transforme en quai de gare
Quand tu t'en vas

Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seul avec mon désespoir

Je suis malade parfaitement malade
T'arrive on ne sait jamais quand
Tu repars on ne sait jamais où
Et ça va faire bientôt deux ans
Que tu t'en fous

Comme à un rocher
Comme à un péché
Je suis accroché à toi
Je suis fatigué je suis épuisé
De faire semblant d'être heureuse quand ils sont là

Je bois toutes les nuits
Mais tous les whiskies
Pour moi on le même goût
Et tous les bateaux portent ton drapeau
Je ne sais plus où aller tu es partout

Je suis malade
Complètement malade
Je verse mon sang dans ton corps
Et je suis comme un oiseau mort quand toi tu dors

Je suis malade
Parfaitement malade
Tu m'as privé de tous mes chants
Tu m'as vidé de tous mes mots
Pourtant moi j'avais du talent avant ta peau

Cet amour me tue
Si ça continue je crèverai seul avec moi
Près de ma radio comme un gosse idiot
Écoutant ma propre voix qui chantera

Je suis malade
Complètement malade
Comme quand ma mère sortait le soir
Et qu'elle me laissait seul avec mon désespoir

Je suis malade
C'est ça je suis malade
Tu m'as privé de tous mes chants
Tu m'as vidé de tous mes mots
Et j'ai le coeur complètement malade
Cerné de barricades
T'entends je suis malade

sâmbătă, 20 iunie 2009

Rupturi...


...a coborît din Lună, şi-a pus mâna străvezie pe umărul meu... şi-n locul acela, mi-a crescut un ciot de aripă...mic şi contorsionat..şi dureros...
Au început să îmi curgă lacrimi pe obraz şi atunci vena ei s-a deschis şi a lăsat să cadă peste pleoapa mea sânge fierbinte-argintiu...
Zâmbea iar sângele ei îmi umplea mintea... îmi curgea peste umeri şi peste ciotul proaspăt...mi-am ridicat privirea înspre ea şi ... faţa ei înflorea... se transforma în cireş de luna mai... Ochii ei erau mov iar buzele vineţii... restul - câmp alb de cireaşă, frumos mirositoare...
Rochia ei se transforma în tulpini scorţoase care creşteau peste picioarele mele şi se înfingeau adânc în pământ... mă afundam din ce în ce mai mult... erau ca nişte dinţi ce muşcau din carnea mea, obligându-mă să mă ancorez şi să înaintez, înrădăcinându-mă...
Înrădăcinându-mă! Eu! Eu - copacul care creştea în sens invers... care avea rădăcinile în loc de coroană...
Frântura mea de aripă era acum în pământ... înaintam... şi în curând aveam să nu mai văd nimic... nici ochii ei.. nici lumina din spatele său... nu mai aveam să simt nici sângele ei fierbinte-argintiu şi nici durerea din umărul atins de mâna ei străvezie...

Şi-atunci am ştiut!

De aceea îngerii urcă pe pământ: să caute resturi de aripi!

whos.amung.us - visitor maps