Dedicaţie... fără număr, cu mulţumiri de la...

Na că au "desconspirat-o" pe Curvette!!! Cică! Aşa susţine unul care şi-a făcut ca scop în viaţă treaba asta! Şi iar păreri împărţite... C-ar fii, c-o păţii... Că-i ea, că nu-i.. Că-i grasă, gospodină dar doctă... că-i profesoară, că citeşte Sandra Brown şi câte şi mai câte...
Întrebarea-i alta, dragilor: DE CE?
DE CE vă fute grija? Nu este loc sub soare pentru toţi? Şi dacă ar fi acea gospodină dodoloaţă din acea poză ce vă fu-te gri-ja?
Toţi care postează şi au bloguri, fac asta din Ţ motive... Frustrări, necazuri sau dorinţa de a spune ceva, de a-şi face publicitate... Şi-atunci chiar nu înţeleg!
Da, ai descoperit-o pe Curvette! Ai demascat-o! Na, şi? Eşti mai fericit? Ai descoperit roata? Focul? Ţi-a răsărit un neuron în plus? Daaaaaaaaaaaa... ai spulberat un mit şi ţi-a crescut puţulica cu 0,5mm. E bun aşa? Noi îţi mulţumim! Ai făcut un bine omenirii şi mie personal! Acum, pot să dorm liniştită!

Ea

Rădăcinile mele animalice şi lipsa de activitate, nu îmi dau voie să am o imaginaţie prea bogată în acest moment însă mă minunez şi mă desfăt de fiecare data când citesc jurnalul Curvettei.... E fantastică fiinţa asta şi e uimitor cum poate stârnii atâtea reacţii şi "controverse"... E de ajuns să publice câteva rânduri şi are automat vreo sută de comentarii... Evident, nu toate sunt măgulitoare dar...lumea citeşte cu nesaţ...are trafic... asta înseamnă că, până şi cei ce o critică, o sorb!
Nici nu ştiu ce să zic... O fi tristă? Mulţumită de ceea ce face? Target-ul ei e să adune un milion de euro, dacă am înşeles eu bine... şi apoi... să înceapă o viaţă nouă?!? Lumea îi urează succes... Alţii îi spun că nu are nicio şansă... Unii spun că nu se merită să (te) fuţi până ajungi să aduni banii ăştia dar... ea merge înainte... şcoală sovietică!
Una peste alta...nu mi-am propus să îi croiesc un profil psihologic însă "simt" că solitudinea stă la baza dramei ei... O singură prietenă, Gina, e prea puţin pentru o femeie care prestează o aşa muncă...
Scria la un moment dat că a petrecut Crăciunul, pare-mi-se, cu Gina şi cu recuperatorul ei - Oleg... TRIST!
Un glob de sticlă şi înăuntrul lui, cu o doză limitată de aer, trei persoane... EA, EL si încă o EA!
Ce or să facă atunci când aerul se va fi terminat?! Fairytale gone bad!
Dimineţile ei trebuie să fie triste gândind că după ele coboară noaptea iar ea se va lăsa DIN NOU "introspectată" de cine ştie ce jeg cu bani...
Lupul din mine pledează pentru un singur partener! Pentru siguranţa pe care DOAR EL mi-o poate oferi. Pentru umărul pe care doar EL îl poate ţine nemişcat sub greutatea lacrimilor mele. Raţiunea mea de animal şi instinctul meu îmi spune că aşa e bine... restul... e o lume în care nu mi-aş dori să exist!!!! Deşi sunt solidară cu o altă femelă a rasei mele, nu pot să nu îmi arăt colţii în faţa auto-umilirii şi auto-flagelării la care se supune acest suflet! It must to be pride to be alfa!

File din jurnalul unui lup nebun

Haita mea nu m-a ejectat niciodată fiindcă eram diferită. Dimpotrivă! Mergeam mereu, împreună, pe coclauri... vânam şi mâncam împreună... beam şi ne împerecheam.... Nicio diferenţă între mine şi haita mea...Asta, când eram tânără...
Înainte de asta, însă, pe când eram... mică, toate animalele mă evitau...

666666666666666666666666666666666699999999999999999999999999999999999999999

Asta e! M-am hotărât: îl las pe urs să îmi mănânce jumătate de stomac! Apoi am să ţin şedinţă cu viermii, să vedem de-or vrea să-mi închidă rana...
Cicatrizarea, o las pe seama salivei. A haitei şi a mea....

6666666666666666666666666666666666666669999999999999999999999999999999999999

Hough! De acum au să mă placă toate animalele!

Soarele arde, aruncând cuburi de gheaţă înspre gândurile mele... Excitaţia de dinaintea tăierii în două... Mi-e frică! Mă doare frica asta dar cum eu sunt o sado-maso...senzaţia mă bucură! De mâine, camera albă e a mea... Doar a mea... Linişte şi pace... şi sânge drenat...
Mâine este prima zi din noul rest al vieţii mele... Am să mă nasc din nou, şi mai apoi, peste câtva timp, iar si iar... Mă istovesc naşterile astea repetate dar... cred că e extraordinar să ai şansa de a începe viaţa de atâtea ori!
Nu am să mă întind la scris fiindcă tremur pe dinăuntru şi nici imaginaţia nu mă prea ajută însă... sper ca peste două luni, de pauză, să am material pentru a umple douăzeci de pagini...
Ah... în încheiere un discurs de Oscar dar pe bune...

"Aş vrea să le mulţumesc prietenilor, se simt ei, care îmi sunt şi-mi vor fi, alături... Care m-au şi încă mă încurajează şi care ştiu, mai bine decât mine, că totul va fi ok!"


Pe curand, "drajii" mei! Ţuc iu!!!