miercuri, 27 aprilie 2016

Mirajul Marmotei

Nah… cum sa incep?

Sunt batrana! Da, acum… azi.. sunt batrana ! Si maine o sa fiu si mai si … iar poimaine, nu mai vorbesc.
Totusi : cand eram MAI tanara (doamne ce de cacat suna !), copil, chiar, mama nu m-a lasat sa imi urmez visul si anume sa fac medicina veterinara.
« Nu e meserie de fete, sa bagi mana-n cur la vaca ! » zicea ; sau :  « Nu esti tu capabila… ai sa plangi langa animale pe moarte, fara sa le gasesti leacul ! »
Eh… asa spunea mama. Ea m-a vrut contabila, « doamna la birou » (ne aflam inca in comunism si revolutia nu se intrezarea. Joburile de contabila erau « ZA TOP »)
Din ceea ce a vrut mama, ceea ce am vrut eu si ceea ce A DECIS viata a iesit un cacat ! Mai mic, sau mai mare… depinde din ce colt al camerei il privesti !
Opt clase terminate, a venit examenul… evident NU la medicina veterinara (ca nu a vrut mama !) asa ca Mandea a decis sa faca pe anarhista si si-a futut singura directia : a refuzat sa scrie ceva pe coala de examen. Rezultat – evident asa ca, in toamna, Mandea aplica pentru « profesionala ». Terminat profesionala cu brio si diploma – Mandea e electrician de intretinere.. .
Dar, ce sa vezi, cacat, Mandea NU ISI GASESTE de lucru asa ca ia o decizie inteleapta : continua scoala, la seral, si isi ia BAC-ul cu felicitari si mult alcool… dar asta e alta poveste…
Cat timp Mandea a facut liceul seral, a si lucrat… cateodata si in cate trei locuri in acelasi timp… ca se imbolnavise mama… Mandea a lucrat de la 16 ani desi visa la SCOLI INALTE. Toata lumea ii spunea ca se poate… desigur, altii au reusit nu si Mandea…
Anyway… dupa ani si ani… a ajuns Mandea sa lucreze unde nici nu se astepta : IN TEATRU. Si – fara falsa modestie – era buna Mandea… Cu mici exceptii, toata lumea o aprecia… Avea parte de satisfactii si uitase de medicina veterinara…
Singurul bai al Mandei era rutina… si faptul ca Mama era din ce in ce mai rau… Banii, aia de la teatrul bugetar erau caca-maca, asa ca…. Au inceput visurile strainataturilor…
Si a ajuns Mandea la straini…. Mandea, care la ziua ei invita 50 de prieteni si apareau 150, Mandea care merea prin oras si din metru in metru saluta lumea ca la sat… si nu pentru ca asa se face ci pentru ca II CUNOSTEA, Mandea care iubea (si INCA iubeste) OAMENII SI ANIMALELE, a ajuns la straini. Nu unde se astepta …Italia, Germania, Ungaria… blabla…. ci in Elvetia ! Ce cacat de tara mai e si asta ?

Once again : Nah, ce sa spun ?

De la teatru la spalat bude e doar un pas si aceasta mirobolanta tara m-a ajutat sa il fac ! E ok – « Arbeit macht frei ! » Un an, doi, cinci… Apoi… te intrebi ce vrei sa faci cu viata ta ?
Dupa primul copil si sapte ani de intrebari si suiciduri nereusite, am decis (ca familie) sa ne lansam si sa ne deschidem propria afacere : un restaurant.
Am pus la bataie TOT ce aveam. Am lucrat pe branci, ne-am pierdut din vedere pruncul, ne-am pierdut din vedere pe noi… si – dupa trei ani – am pierdut TOT !!!!!
Elvetia ne-a LUAT TOT.
Am incercat mereu sa fim corecti, sa o luam de la capat. Ne-am mutat 200 de km mai incolo pentru ca am gasit amandoi de lucru… Cineva trebuie sa plateasca pentru faptul de a fi vrut sa fim corecti, nu ?
Astazi, dupa sase luni de lucru si crezul orbesc in « PATRONI », suntem someri amandoi. Adica jumatatea mea e somera… eu nu am dreptul fiindca asa e legea…
Bilant: dupa un deceniu marmotian singurul lucru pe care pot spune ca l-am castigat AICI e ca am doi copii minunati. In rest... aceeasi Marie cu alta palarie! Lucrezi ca boul, platesti taxe ca boul si tot un strain singur ramai...
Nu imi pare rau ca am plecat…imi pare rau ca am venit ! L Trist e ca nici nu ma vad intorcandu-ma si nici alte directii nu stiu sa iau...

Dar peisajul e superb in Elvetia !!!!

whos.amung.us - visitor maps