Deşi l-am lăsat să-mi mănânce jumătate din stomac, Ursul nu mai vorbeşte cu mine... Haita mea e departe, Alfa şi mama au fost răpuşi iar eu trebuie să mă auto-exilez! Mi-e greu să îmi imaginez cum va fi viaţa mea la limita pădurii... Nu am mai fost pe acolo... nu singură...De când mă ştiu, haita a fost cu mine... Nu ştiu de ce vânturile bat acum într-o altă direcţie...
Lupii solitari nu au fost agreaţi niciodată dar... se pare că nu am de ales.. Am să vânez singură, şi am să mă ascund de celelalte haite... Prezenţa mea nu mai e dorită... se simte...
Deşi am învăţat să fiu feroce, mi-e frică... Uneori, visez... Visez să întâlnesc o haită albă, care să mă iubească şi să mă accepte aşa cum sunt... pentru care faptul că am fost mâncată de urs sau că am peste tot cicatricii, să nu conteze....
În speranţa că voi întâlni această Haită, înainte de a muri, mă îndrept încet spre marginea pădurii...
Lupii solitari nu au fost agreaţi niciodată dar... se pare că nu am de ales.. Am să vânez singură, şi am să mă ascund de celelalte haite... Prezenţa mea nu mai e dorită... se simte...
Deşi am învăţat să fiu feroce, mi-e frică... Uneori, visez... Visez să întâlnesc o haită albă, care să mă iubească şi să mă accepte aşa cum sunt... pentru care faptul că am fost mâncată de urs sau că am peste tot cicatricii, să nu conteze....
În speranţa că voi întâlni această Haită, înainte de a muri, mă îndrept încet spre marginea pădurii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu