TABLOUL I
Doi ţigani – un el frumos şi ciudat ca spuma mării – o ea cu faţă bărbătoasă, cu un nas alungit până înspre gură, cu chipul smead, ochii albaştri şi cu o basma prinsă peste nişte plete de culoarea grâului şi de densitatea câlţilor.
La început, stau de vorbă la poalele unui castel, mai precis în afara acestuia, lângă zidurile dinspre mare.
Apar pe plajă – parcă din mare – doi cai superbi pe care ţiganii îi încalecă şi pornesc în galop.
La început, stau de vorbă la poalele unui castel, mai precis în afara acestuia, lângă zidurile dinspre mare.
Apar pe plajă – parcă din mare – doi cai superbi pe care ţiganii îi încalecă şi pornesc în galop.
TABLOUL II
Călărind, trec… nu ştiu cum… într-o altă lume – o lume în care ei nu mai sunt doi ţigani anonimi ci sunt stăpânii castelului lângă care stăteau adineori…
Îi găsim stând de vorbă în sala mare a castelului, aşezaţi la o masă lungă:
EL – cu spatele spre usă, EA – cu faţa spre ferestre… iar EU – invizibilă, undeva pe la jumătatea mesei… vorbesc aşa cum făceau întotdeauna… termină de mâncat… EL se ridică şi pleacă, EA…merge în odaia de primeneală şi în faţa unei oglinzi mari, atât încât să i se vadă jumătate din trup, se… bărbiereşte (rade).
În oglindă, în spatele ei şi în faţa ferestrei, observă că cineva face aceleaşi mişcări ca şi ea. Ştia că e un diavol; un demon trimis de cineva doar că, arăta ciudat. Avea înfăţişarea unui şoarece uriaş doar că pe faţă îi era întipărit un rânjet deloc caracteristic drăguţilor de şoricei… în rânjetul acela găseai toată perfidia iadului, toată răutatea smoalei şi a focului ce-o face neagră.
EA nu se sperie, se bărbiereşte în continuare….şoarecele, la fel…
Doar EU înţepenesc, împietrită în transparenţa şi nonmateria mea.
Îi găsim stând de vorbă în sala mare a castelului, aşezaţi la o masă lungă:
EL – cu spatele spre usă, EA – cu faţa spre ferestre… iar EU – invizibilă, undeva pe la jumătatea mesei… vorbesc aşa cum făceau întotdeauna… termină de mâncat… EL se ridică şi pleacă, EA…merge în odaia de primeneală şi în faţa unei oglinzi mari, atât încât să i se vadă jumătate din trup, se… bărbiereşte (rade).
În oglindă, în spatele ei şi în faţa ferestrei, observă că cineva face aceleaşi mişcări ca şi ea. Ştia că e un diavol; un demon trimis de cineva doar că, arăta ciudat. Avea înfăţişarea unui şoarece uriaş doar că pe faţă îi era întipărit un rânjet deloc caracteristic drăguţilor de şoricei… în rânjetul acela găseai toată perfidia iadului, toată răutatea smoalei şi a focului ce-o face neagră.
EA nu se sperie, se bărbiereşte în continuare….şoarecele, la fel…
Doar EU înţepenesc, împietrită în transparenţa şi nonmateria mea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu