Totul are un sfârşit...

Nici măcar nu e lună plină... Nici măcar nu pot să urlu!!! Fără tine, nimic nu mai e la fel... Mi-am pierdut văzul iar raţiunea nu mă mai ajută. Începând din momentul în care tu ai încetat să exişti, şi inima mea a încetat să mai bată!!! Cum o să mă descurc ŞI fără tine? Cine o să mai îmi deschidă ochii dimineaţa şi cine va mai vâna, pentru mine, toate bunătăţile vieţii?
Părinte drag, m-ai părăsit prea brusc... Sper ca îngerii să fie buni cu tine fiindcă aici, unde m-ai lăsat, e prea multă durere...
O să-mi lipseşti mult, Tete!!! Să te odihneşti în pace!!!