joi, 8 octombrie 2009

Despre prietenia dintre doi urlători la Lună!



Nu am ştiut cât de tare îl apreciez... nu până zilele trecute când, trist şi vlăguit, plângea uşor... în surdină...parcă nevrând să deranjeze, să mă îngrijoreze...
Ochii lui, de obicei trişti, acum nu mai aveau, nicio culoare...niciun licăr... Blana lui frumoasă se albăstrise iar el se plimba pe lângă mine... mă adulmeca de parcă ar fi vrut să îşi ia rămas bun...
Ieri, a fost prima zi din viaţa noastră când am fost despărţiţi... el a plecat spre "camera albă" cu mirosuri ciudate... şi din câte am înţeles, a fost cuminte... a fost blând... a ascultat, a stat calm la toate experienţele care s-au făcut pe el...
I-a lăsat să-l golească de sânge... i-a lăsat să-i cotrobăie în măruntaie ... şi la toate astea... el le surâdea din ochi...
Pentru o zi întreagă am crezut că am să îl pierd... Pentru o zi întreagă m-am vidat de lacrimi şi am devenit sărată... Pentru o zi, am facut un efort imens dar tot nu am reuşit să îmi imaginez cum ar arăta viaţa mea/a noastră fără el...
Dar ziua aceea a trecut iar el a venit acasă...trist, MAI vlăguit decât la plecare dar... a venit! A ajuns! E aici cu mine şi nu ştiu CUI să-i mulţumesc pentru miracolul acesta!?!
Poate chiar lui? Poate şi el a dorit să se întoarcă la mine/la noi?
Dragul meu urs, să nu mai îmi provoci astfel de frici niciodată!!!! Promiţi???

6 comentarii:

  1. Ochii astia minunati m-au facut sa plang....Iubesc toate animalutele dar cateii sunt slabiciunea mea...

    RăspundețiȘtergere
  2. Margot, si a mea... Si ma omoara cainii astia cu privirea rugatoare. Toti ma omoara dar in special astia... :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Am plans si plang pentru ca si eu am trecut prin asa ceva si am fost disperata eram in stare sa fac orice pentru Pick al meu si am facut. Sa fiti sanatosi si voi si el!

    RăspundețiȘtergere
  4. NOROC MARE PE CAPUL TAU! A VENIT ACASA TOTUSI! AL MEU S-A DUS... O ARMATA DE SUPER SPECIALSTI NU L-A PUTUT SALVA... SI AZI IL PLANG.IN SCHIMB DAU DE MANCARE TUTUROR CAINILOR HOINARI, PISICILOR, DAR SI VRABIILOR, PITIGOILOR, GUGUSTIUCILOR....

    RăspundețiȘtergere
  5. Ma bucur sa am asa cititori blajini si buni la suflet! Imi pare rau ca ati trecut prin necazuri... E adevarat: cand pierdem un animal de companie, e ca si cum am pierde un membru din familie... Cateodata, mai rau!
    Va multumesc ca ma cititi si va doresc ca soarta sa va fereasca de suferinte si sa va aduca numai bine si sanatate, atat voua cat si celor dragi... din jurul vostru! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. Vai, Doamne, inteleg prin ce a trebuit sa treci! Si eu am trecut, doar ca al meu a refuzat sa revina acasa, ci a preferat sa se culce sub o salcie pletoasa! De sapte ani sta acolo, singur-singurel... doar vantul si ploile ii tin de urat!

    RăspundețiȘtergere

whos.amung.us - visitor maps